poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-21 | |
trebuie să fiu lăsat în pace
ca să mă concentrez când calculez totalul recunosc mă port insuportabil din start iar sentimentele îmi încurcǎ socotelile accept conexiunea crudǎ și iubirea naivǎ dar şi energia investitǎ într-un eşec de care te aștepți să fac abstracție arta mǎ-sii! asta nu e artǎ ci un pacient fǎrǎ şaman care se pedepseşte de dragul spectacolului trece din om în iluzie și înapoi în anonimat singur sǎdesc un soi rǎu de scriitor în pǎdurea tropicalǎ de uscǎciuni am plagiat basmul acela obscur în care greuceanu şi cosânzeana o iau pe cǎi diferite la o rǎscruce de linii din palmă dacǎ sunt într-adevǎr suflete pereche potecile se vor reintersecta dar ei își văd de drumul fără întretăieri pânǎ ajunge fiecare în alte poveşti care dor mai puțin sau mai mult ghionoaia albă mă pândeşte din vǎzduh demonii mei plonjează spre fatalitate eroul se consumǎ în interior numai loserii rup pactul cu diavolul înainte de termen moartea vrea s-o pup pe obraz cu orice preț nu-mi prea place cǎ e alcoolicǎ dar mi s-a sculat puțin când a scuipat printre dinți îi are pe toți dar poartă un ochi vânǎt pe veci eşti tare tipo nu-ți fac fațǎ dar schimbǎm numerele de telefon formez 07 şi fricǎ de abandon ultima suflare mă caută întreaga noapte apel după apel la care dau respins iar tu ești mai constantă decât moartea ce conteazǎ câteva mii de apeluri nepreluate în plus cineva trebuie sǎ ia o pauzǎ şi de la mine hai să lăsăm ordinea firească a lucrurilor sǎ ne ucidǎ în armonie cât încă ne iubim într-o violență pasivă dar sincerǎ ce coace vrajbă veşnicǎ între suflete predestinate e demonstrat științific așa apar găurile negre în cosmos și în locul pe care îl ocupai în spațiul meu personal nimeni care îşi întâlnește sinele real nu scapǎ viu & nevǎtǎmat ne infectǎm reciproc rǎnile cu ce descoperim în propriul abis s-au acumulat amǎgiri constante iar astea nu sunt basme de ispirescu trebuie să limitǎm contactul între vocale ca sǎ evitǎm dragostea cu hiat dezmorțitǎ sǎ-şi arunce chinul în oasele obosite ale obsesiei ca-n toate romanele de stephen king
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate