poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-18 | |
Nu știu cum să spun nu știu cum să zic,
Pescăruși albaștrii care încă țipă Un cap dureros,inimă și pleoape Negre și de piatră, blocuri cu etaje De când m-am născut mi-a plăcut să mor De când m-am născut mi-a plăcut să număr De când m-am născut mi-a plăcut să plâng De când m-am născut, beton și pământ. De când m-am născut, mi-a plăcut să descriu Ori un lac ciudat ori un chip pustiu Ars de soare veșnic făcând o mișcare Pe faleza care mult mai mică pare Decât când era când mă plimbam pe ea. Am plecat din Tomis parcă sunt Medeea Cu rude descompuse în numele meu Gâturi rupte, limbi, plutind tandru în mare Are pescărușul ceva de mâncare. Ovidiu ne-a urât pe noi barbari români Dar noi în istorie ne lăudăm cu el Moschee și ruine, arhitecturi bizantine Scoici și piele udă Tot mă simt nevrută. Dar măcar e liniște și îmi plac clădirile Și cum țipă pescărușii Și cum țin minte toți mușchii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate