poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-14 | |
dacǎ adevǎrul mǎ va elibera
înseamnǎ cǎ minciuna m-a ținut pânǎ acum în casǎ ruşinea de a rǎmâne un nimic şi totuşi spun “sunt bine” în oglindǎ “sunt mort” înǎuntru de ce nu sunt cu tine adultul responsabil din interior se pierde îmi aştept triggerele ca pe o certitudine ca sǎ mi se activeze traumele în degradare am atâta nevoie de cicatrici ca sǎ redevin copil le prețuiesc ca pe mirosul dulce de somnic sǎrat în care ne scǎldam scuipatul tǎu mi se scurgea în gurǎ ca într-un castron cu lapte de pasǎre pe care-l dau cap cu tot cu gǎluşte personalitatea unui țânc preia mrejele minții îmi face dezordine prin tot corpul se joacǎ de-a doctorul cu o inimǎ frântǎ realizez cǎ nu-i real ce ne-a adus împreunǎ sigur m-am deshidratat maxim iar tu ai fost un miraj în care m-am vǎzut întreg prea m-am complǎcut crezându-mǎ martir dacǎ încerc sǎ mulțumesc pe toatǎ lumea nu înseamnǎ cǎ sunt perfect ci din contrǎ de aceea nu te sun sǎ-ți mai cer o noapte fiindcǎ mi le trebuie pe toate sau nimic în schimb mǎ aleg pe mine autentic în ruinǎ dar de fapt cu ce mǎ aleg iar & iar dacǎ nu intrai în baia de personal de la bun început cu unu şi cu altul nu aveai cum sǎ îți înşeli bǎrbatul adevǎrul e adevǎrata aventurǎ şi nimeni nu vrea sǎ audǎ asta poate cǎ one day o sǎ-mi fie şi mie lene sǎ mai fiu iresponsabil cu sentimentele sau poate cǎ am devenit deja agresorul “recunoste-ți rana ca sǎ te recapeți” scrie în creion chimic pe toate vârfurile ascuțite fiindcǎ deja eşti tot ceea ce acoperi cu ocarǎ toate lucrurile oribile spuse la nervi erau mecanisme impulsive de auto-apǎrare am citit şi eu prin cǎrți dar simt aievea cǎ ne-am rǎnit cu sufletele sǎlbatice şi-n cele din urmǎ pare logic cǎ nu reuşesc sǎ mǎ reintegrez în brațele tale probabil vom vedea cine are nevoie de cine când e prea târziu ••-• • •-•• •• -•-• •• •- adevǎrul e cǎ te vreau pe pielea mea ca pe un plasture dar ar fi leacul rapid spre urgie fiindcǎ nu sunt pregǎtit sǎ mǎ rup de tot de vechile tipare disfuncționale şi sǎ recunosc vraja ochilor verzi mǎ face sǎ uit sǎ fiu lucid vreau sǎ vin vindecat dar nu vǎd vraciul mǎ provoc sǎ pier & sǎ pierd pupiceii ǎia care mǎ enervau dimineața poate cǎ pic într-o perspectivǎ greşitǎ sau poate suntem defecți din fabricǎ şi ne meritǎm unul pe celǎlalt atragem fix ceea ce suntem altul sigur nu pot fi iar adevǎrul e cǎ pe tine nu te mai recunosc deloc dar te iubesc aşa cum eşti.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate