nu înțeleg lumea cu chipuri cioplite,
are și în inimă planuri de război,
trece și cântecul prin drame cumplite,
plânge și suspină bătrânul oboi.

piepturi tatuate cu simboluri tribale,
guri care exprimă limbajul de lemn,
speranțe umilite în conflicte verbale,
adevăruri mascate, anotimp nedemn.

lumină pângărită de abisul barbar,
aer irespirabil, iubire cu venin,
minți tulburate care nu au habar,
că deasupra lor cerul este senin.

visuri de copii strivite sub șenile,
lume cârmuită de zeități senile.