o mai admir cum admiram altădată o floare,
o mai visez cum visează doar muzele
până la stele, și dincolo de ele
încă
mai pare destul de aeriană,
destul de aranjată în rochia aia, micuță, și roșie,
mulată,
o admir cum se curbează, cum arde ca un foc de artificii
pe pantofii ei cu tocuri,
elegantă,
pare puternică ca un sultan,
atractivă ca în reclamele ”dolce&gabbana”
pare că știe ce face,
o admir ca un prost cu sufletul la gură și mă-ntreb:
oare o să mă lase să-i ating fermuarul,
să-i desenez fluturi pe buric,
să-i dau drumul să zboare din nou ca un monarch
pe-o insula îndepărtată să viseze izvoare,
să strângă flori sălbatice cu pletele-n vânt
să fie stăpâna vânturilor