se aprinde dintr-odată scânteia din cremene,
ca să lumineze dorul de omul iubit,
chipul drag i l-am descris în poeme gemene,
cu tristețea am rămas, cu părul albit.

nu vreau povestea noastră cu alta să semene,
simt cum timpul trece cu pasul grăbit,
cumva mă consolează speranțele rumene,
nu las să mă amăgească norocul ciobit.

te aștept iubite în visul dezrobit,
să fim doar noi și fluxuri lumene,
despre iubirea noastră stelele au vorbit,
a supraviețuit negrelor termene.

s-a aprins dintr-odată scânteia din cremene,
ca să lumineze dorul de soțul iubit.