Așa de ușor iubești,
Că nu sunt sigură dacă-i iubire,
Îți sar nasturii cămășii
Ca sânul meu ce saltă-n umbră pe perete.
Ești un munte ce se-chină-n cer la Dumnezeu
Și cu barba de călugăr mi-adori trecutul, traumele
Sfintele taine din întunecimea ei se încolăcesc
Cu întunericul meu dintre coapse.
Așa de ușor iubești,
Ca bomboanele primite rest în loc de mărunțiș,
Că mi-e și frică
Să nu fie intens și scurt
Un big bang de foc care îngheață întâmplător.
Apoi parcă văd,
Te pleci în tristețea ta, a unui clovn de ocazie,
Precum un copil singur la părinți ce și-a învățat lecția
Și te întrebi daca iubirea e făcută pentru tine,
Menită să producă erupții solare.
În jurnale scriai că toate sunt stele căzătoare
Până și iubirea învățată de la femei rănite.
Așa de ușor iubești,
Când ești greu de iubit
Adorația ta e născută din teama de mâine,
Dintr-un orgoliu obraznic și vârtos
Ca brațele viței-de-vii.
Tu iubești cu frica,
Cu pofta,
Cu teama de sine.
Ai săruta orice,
Numai nu viața,
Că are parfum de tămâie
Și flori ofilite.