îmi vine să-ți bat și clovnii care te-au distrat
și ți-au șters lacrima pictată
și oglinda e goală cu tine
că tu în oglindă arăți ca apa în apă
dar frumusețea ta a rămas pe mine

și scriam asta cînd încă nu te cunoșteam
și maria tănase voia căcat în ciorba lui fărîmiță lambru
și tu bang bang m-ai împușcat și acum trece vîntul prin mine
dar făcusem un contur al tău pe perete să treci în el
și fărîmiță i-a spus nevestei să pună și puțin căcat în ciorbă
că vine și maria la masă
și eu am spus conturului de pe perete
să pună cît poate din mine
că poate vrei să faci dragoste cu mine pe perete
nu pe podea

și tu bang bang
împușcătura perfectă
se oferea podeaua ca o femeie cu un copil de crescut dar eu am murit pe zid
aveam două găuri în mine prin care te uitai
o avea prostu suflet
nu, nu am, îl așteptam pe al tău

bang bang
dacă mă iei în brațe acum trec prin tine
ca un balon de săpun printr-un balon de șampon și ca un copil prin savarină
dacă mă săruți acum afli fără să vrei greutatea universului
și de ce îmi iubesc mama
cum te-aș putea iubi

bang bang
poți scoate sabia aia să-mi tai mîinile să nu te pot îmbrățișa
nici nu-mi pasă
la toamnă cînd se coc frunzele tot o să ți se lipească una pe față
consider-o un sărut