când luna e o cârpă de mătase
de şters în urma gândurilor tale
eu taine beau din nefireşti pocale
sub raza ce cuminte-i să se lase.

din cuget fac un mers de vis agale
cu mintea stând la hram de umbre joase
a întrebări în mine nu miroase
neucigând enigmele pe cale.

de timp tăcere, clipele-s topite,
cu sânge-n inimă emoţii plâng
mi-s stele nefiinţelor ispite.

chiar dacă duc o viaţă de nătâng
zadarurile mi-s de nopţi răpite
când simt divin lumini sub sânul stâng.