poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-07-23 | |
Mâna ta nu încăpea într-a mea
Dar o încleștam Pe treptele trenului roșu Înalte precum niște blocuri mai mici, Iar pe scaunul tocit ca o coajă de ceapă Am dat inima pe încă un plămân, Doar să pot sorbi adânc parfumul tău negru Din paltonul sărac, înțepând obrajii. Un gând fremăta tic-tac și răcea cafeaua Pe care ne-am liniștit amândoi degetele Să-mi uit copiii și numele? Să le las moștenire durerea De a nu putea exista decât prin altcineva? Pleacă, nu mai sta, am zis O să-ți înfigă, gerul, dinții în tâmple Și-ți vei aminti încă o dată Cum era libertatea noastră. Trenul e gol, e maidan și mă saltă, Un leagăn de metal regal. Nici în jurnal nu mai e ceva de scris. Mă bântuie toate gurile oamenilor, strâmbe De păcat, de iubire, de moarte, de ciudă Că trenul e sufletul pe care pui ștampila Când lași ceva în urmă. Sunt un corp cu viața uitată pe peron Și câmpia Bărăganului e o stearpă tristă - Un geamantan cu darurile lui Dumnezeu De mine dorite niciodată Ce azi mă conduce înapoi la copiii Pe care i-aș da pe biletul de întors La omul cu palton sărac Să le las moștenire durerea De a nu putea exista decât prin altcineva.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate