de nori pe cer teluric ce se-adună
s-a stins şi luna, cât e de măreaţă
infernul este omului povaţă
cu demonii de mână, împreună.

la şcoli doar pielea proprie se-nvaţă
şi celuilalt sămânţă de furtună
din Dumnezeu ecoul doar răsună
în sacra epidermă-i mit de viaţă.

pe-altar cioplim un chip de stea umană
e zarvă-acolo şi-n tenebră-nchin
din răni puroi de traiuri ce emană.

în trandafir e doar boboc de spin
şi cântă fals şi preoţii în strană
mormântul muge, de-adevăruri plin.