Scriu
Pentru a da
Viață
Efemerului din celulele
Cu conuri
Și bastonașe
Clasa întâi
A anatomiei
Umane
O luăm
Din nou
Și
Din nou
De la capăt
Și doare
Tot mai mult
Să înțelegem
Mai bine
Punctele
De suspensie
Dintre noi
Dintre ieri
Și mâine
Captivi în azi
Atunci
Ne întindem
Gândurile
Pe o plajă
Pustie
Să le ardă
Până la sublimare
Și soare
Și mare
Și privirile
Trecătorilor
Și dăm reset
Cu iluzia
Unei noi zile
Până când cădem
În două brațe
Ce ne reinstalează
Sistemul de operare
În simțire
În speranță...
Oare vom trece
Bacalaureatul
La conexiuni
Durabile?