eu însumi sunt tot ce urăsc la tine

mă dădeam vedetă pe insta
însǎ ca un cerșetor de suflete
m-am legat la o mânǎ
cu elasticul tǎu de pǎr
şi-am zis cǎ-i mai brățară de aur
decât sǎ muncesc la noi
apoi m-am blocat în baie unde
trebuie sǎ curǎț și azi vasele de wc
în care sinele mi se pişǎ
pe tot ce mi-am promis ieri

când asmuțesc sălbaticul în domn
îmi vine sǎ fug ca un dezertor
şi poate cǎ încǎ aştept
sǎ fiu salvat dupǎ pauzǎ de un miracol
fǎrǎ sǎ-mi treacǎ prin cap
cǎ am ajuns aproape întreg la final
și ăsta-i un miracol de sine stătător

tu mai ai fise de câteva jocuri la arcade
şi-ți dai seama c-aş mai bǎga şi eu
de încǎ o viațǎ sau douǎ
sǎ îndeplinim misiunea clasa S
însǎ autocontrolul mǎ căsăpește
de cum îi bat obrazul
cǎ a lipsit cam mult de la sursă
şi cumva are dreptate sǎ mǎ tranșeze
aşa cǎ îmi dau voie sǎ-mi lipseşti
brutal şi lucid ca o pedeapsǎ potrivitǎ
un loop pe care l-am trǎit şi-n alte poeme
aceeaşi matrice / aceeaşi greşealǎ
& şiruri eterne de zero

dragostea pe care o descopǎr
devine sevraj în cod binar fǎrǎ de 1
în timp ce disconfortul de a rǎmâne
numai cu mine însumi
își țese pânza ca o tarantulă arahnofobǎ
peste straturi de greşeli similare
ce se lipesc de mine precum
muştele seduse de mirajul alegerii
și-a fost prosteşte din partea ta sǎ crezi cǎ
vei putea să-mi coși viitorul drept
în timp ce eşuezi în a fi prezentă

focuri de pistol cu amortizor se trag
deopotrivă în interiorul & în afara
personajelor pe care le interpretăm
ca sǎ ne simțim în largul nostru
până apar simptome vizibile
de emoții cronicizate precum
că mă vei abandona în anxietate
ca pe un buchet de bujori
rupt fir cu fir din obrajii tăi
ce nu trebuia să fie de despărțire
adus într-o sufragerie strǎinǎ
în care intri ca să te răzbuni

cu bunǎ ştiințǎ aleg sǎ trǎiesc în suitǎ
moartea forțelor care mǎ completeazǎ
oricum nu se aude când te chem în vid
la afterparty-ul de după afterparty
unde nu ne mai găsim prin mulțime
dar nici nu ne căutăm
ci așteptăm să ne regăsim cu totul alții
blocați într-o trivia de traume
ca în propria cursǎ de şoareci

au căzut toate capcanele din carapace
n-ar fi trebuit s-o montăm pe prima
fiindcǎ următoarele s-au declanşat
din inerția iubirii de început când
m-ai uns sǎ-ți fiu frate mai mare
şi jumǎtate mai bună şi cǎlǎu şi salvator
fără să știi că sunt sub calificat
multǎ muncǎ se plǎtea puțin
iar managerul era un mǎscǎrici
însǎ aveai o strǎlucire naivǎ în c.v.
de care m-am îndrǎgostit orbeşte
şi de aceea îmi abandonez egoul
ca să te vǎd mereu frumoasǎ de departe
de unde încǎ pari a mea ca o umbrǎ
pe care-o integrez în sine cu succes

fiul durerii rupt din promisiuni încălcate
se va naşte forte dupǎ ce
deschid de unul singur sigiliul
pus peste blestemul
din sângele meu pǎcǎtos
şi-am la mine doar mâinile astea goale
cu care-mi izbesc obiceiurile proaste
pânǎ la desfigurare
în stilul ground and pound fiindcǎ
vreau să stau măcar o dată deasupra
când am o relație serioasǎ cu suferința
& mǎ abțin deja de la multe lucruri
însǎ de la tine mi-e cel mai greu

mai ştii la început
când ne-am îndrǎgostit pe loc
şi-am rǎmas tot pe loc
ce absurd! te-am pus
să-mi juri că nu o să ne certăm
de la bani sau marfă și uite cum
o sincopǎ zilnicǎ fără cap și coadă
un dragon alb care se înghite pe sine
înveleşte bestia în scuze
dupǎ ce îl ascult pe diavol
cum îmi propune idei bune la ureche
preschimbate în coşmaruri
de vatǎ amarǎ de zahǎr

îmi sparg singur timpanul cu o scobitoare
sǎ nu te mai aud plângând de singurǎtate
picuri panicǎ în pernǎ
pe semne cǎ nu am învǎțat
prea multe din anii irosiți lângǎ
oameni-lecție fiindcǎ mi-ai scǎpat
printre degete din poală ca un destin
pe care îl ratez cu harta în față

lipsa e de fapt un schimbător de destine
tu o bagi într-a 3-a şi-i dai talpǎ
spre urmǎtoarea ieșire deși
mi-ar fi plăcut să ne întoarcem acăsică
chiar de nu avem unde parca niciodată &
eşti mult prea tânără să știi drumul înapoi
pe de rost iar între timp mă ia cu nașpa de la viteză
apǎs frâna imaginarǎ din partea dreaptă
dar normal cǎ nu se întâmplǎ nimic
toate legǎturile slabe intrǎ pe avarii
în situații de criză
şi m-aș bucura doar să fi avut amândoi
pusǎ centura de campion
înainte sǎ derapǎm în parapeți
sau să fi condus eu măcar

profeții antici ne-au avertizat
cu premoniții scrijelite în piatrǎ sacrǎ
însǎ dacǎ îți faci aspirații de om mare
trebuie sǎ înveți să scrii cu sângele tǎu
cǎ mereu e nevoie de un sacrificiu
ca sǎ descoperi alchimia grației divine
și poți începe de azi sǎ faci fix ce
ai tu nevoie ca sǎ simți cǎ
poți să mori mâine liniştitǎ
dar sǎ ai mare grijǎ la ce renunți
fiindcă fericirea e întotdeauna
ce nu te aştepți sǎ fie
iar un bǎrbat de fațadǎ ca mine
cu prea multe bagaje
n-ar fi trebuit sǎ ți le dea sǎ le cari prin garǎ
eşti micǎ şi te-au durut mâinile
fiindcă de mult n-am deschis valizele
sǎ mai aruncăm ispitele de anul trecut
care nu ne mai vin

sper să te revăd în mediul tău natural
câteva mișcări de revoluție mai încolo
bine c-am pǎstrat pe raftul de pantofi
perechea de șlapi cu reacție pentru cursă lungă
cu care o sǎ mǎ împing din atmofera ta
şi poate c-o să mă țină oxigenul cât să-mi
resuscitez câteva sinapse prăjite fiindcă
sper să mǎ ducǎ mintea de acum înainte
sǎ-mi țin destinul în piept
când mǎ aventurez departe de bazǎ
cu inima ca o planetǎ pustie ce
graviteazǎ doar în jurul celor pe care
îi iubesc şi care nu pot duce adevǎrul.