iar mă străbate gândul ademenit de vrajă,
pe întinderi albastre mă poartă în larg,
am îngropat tristețea pe-o însorită plajă,
cu visul stelar valuri tulburi sparg.

îmi simt optimismul un ocean nesfârșit,
mă simt de parcă cerul mă ține în palmă,
eu doar iubire i-am promis la infinit,
este tot ce plămădește inima mea calmă.

noi oamenii vorbim mult despre iubire,
ne privim întrebători cu ochii larg deschiși,
viața deschide în noi un portal spre fericire
și zâmbetele înfloresc ca florile de caiși.

timpul îmi promite iar magie și iluzii,
n-am ce să fac decât să trag concluzii.