pe alb stiloul vremea mea o pierde
cuvântul e-un motiv ca timp să treacă
în gând bag stele-n haosului teacă
pe unde vârsta lor a fost mai verde.

stau singur în odaie, clipa seacă
şi-o alta vine oră să dezmierde
pe mări de cer din lună gust lacherde
neliniştea devine mai săracă.

mă tupilez în verb şi-aceleaşi rime
am ars de-acum, am scris avântul tot
chiar dacă-n literele-n sens infime.

şi azi mă văd de slove gol în cot
de printe îngeri zău c-aş face crime
a spune cu cerneală greu mai pot.