poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-06-19 | |
dar de fapt e noapte.
orașul doarme. desfacem bucată cu bucată singurătatea. o mașină de gaz trece pe stradă și împrăștie vapori. stații de tramvai goale. am trasat de mult o linie între noi si ceilalți. corporatiștii populează orașul. roiuri de mașini care mărșăluiesc pe străzi. uneori ne alungă somnul. blocuri neterminate și străzi murdare. noaptea ne uităm la copiii abandonați. așa ne simțim și noi. le dăm o bucată de pâine, 5 lei după care dispar în noapte. noi nu. rămânem aici până la sfârșit. așteptăm un tren imaginar care să ne ducă înapoi spre casele noastre. așteptăm un motor care să pornească toate rețelele electrice toate transformatoarele, visele, neuronii. vuietul care o să ne trezească din amorțeală. primăvara e aproape. aici în parcările subterane se va trezi o bestie cu ochi negri lucitori. se va hrăni cu ce a mai rămas din singurătatea noastră în orașul dislexic și amorf. o așteptăm să picure ca dintr-o pipetă morfina o nouă teamă peste noi. o să înghițim vaporii de gaz când mașina o să treacă din nou pe stradă. o să înghițim teama nouă ca pe un medicament cu efecte adverse necunoscute. ceva va aluneca pe gâtul nostru, ceva inflamabil periculos care va ajunge printre coaste în plămâni și în inimile puțin murdare și obosite. vom sta lângă copiii abandonați și le vom asculta poveștile triste. multe droguri, bătăi, lipsă inumană de afecțiune, haine murdare pungi umflate, transe interminabile, mișcări repetitive și dezordonate ale capetelor, în față în spate, uneori spre cer, culcatul în canelele dezafectate ale orașului, moartea. cineva va respira mai departe. pompele vor împinge sângele înapoi către inimă. nimeni nu știe ce va mai ajunge acolo. aer, gaze lichefiate, praf neliniște ca niște otrăvuri. apoi vom dispărea în noapte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate