aici oamenii în salopetă nu s-au oprit niciodată
vuietul lopeților se amestecă în zumzetul atât de familiar al lăcustelor
sudoarea scrie câte o poveste pentru fiecare
ne adună apoi la un loc/ într-un fel sau altul
simțim Pulsul

nu revendic o privire anume
nu mă tem de alteritate
sunt sigură:
chipurile sunt aceleași
chiar dacă pe ici pe colo căldura mai face
să scape câte o înjurătură necunoscută
la adresa prafului... a alunecării mai strâmbe a cuvântului

larg, zâmbetul dă la o parte blasfemia

suntem buni!

ne ducem la inimi mâna
când un cocor deranjează estetic neclintirea

suntem cu noi!

cei de acum
cei de dinaintea noastră
cu cei de după...

dorul este această clătinare ambiguă-melodioasă
ce pune stavilă surghiunului

morții

miroase a ciment cu apă
utilaje complicate testează imaginația vulnerabilă a omului

lumea se face un bărăgan uriaș
pe care cântând îl străbatem lăsându-ne mersul
pradă înțepăturii trandafirii a mărăcinilor
secetei lor

iubirea instituie câte o oază la fiecare răscruce
de nu cumva eu îmi așez linia vieții
deasupra delirului tău