Eu sunt bolnav , femeie, de iubire,
Într-adevăr, precum o molimă căzu
Şi mor acum fără să dau de ştire
Că o săgeată sângele îmi străbătu

Eu chiar de plec, rămâne-voi în transă
Până ce va veni şi ultimul prăpăd
Şi vreau să dau iubirii înc-o şansă
Şi te mai strig din antipozi când nu te văd

Prin fumul zorilor eu mă voi duce
În lumea mea ce-n veci n-o vei găsi-o
Ca un boem care aminte nu-ÅŸi aduce
Dacă ţi-a spus la revedere sau adio

Şi dacă plec , rămâne-voi în transă
Ca un beţiv ce n-are nici o şansă