mi-e frică să mă gîndesc la tine
cu mulți ani mai tînără, să văd impudic în iubirea mea
fetița cu botoșei negri și ciorăpei albi, cu rochiță creață
și o umbră de ciocolată pe buze

mi-e teamă să mă gîndesc la tine, să mi te închipui cu chiloțeii murdari
în prima zi de venusiadă, cînd ochii tăi albaștri sunt roșii de frică,
de necunoaștere și schimbare, te țin de mînă ca pe un zmeu
din ziar, din revista cutezătorii și mi-e frică să nu te sinucizi ca icar

vei fi aceeași pentru totdeauna, fetița pe care nu am cunoscut-o niciodată
dar știu că ai fost la fel ca mine, dacă lumea ar fi fost cîine
dădea din coadă prin tine

și nici dragostea n-ai cunoscut-o, te-a ferit ceva de ea
ai trăit-o ca pe-o țigară stinsă la jumătate în scrumieră sau aruncată
și călcată pe asfalt, se spune în cercuri restrînse că ai avea și inimă
impenetrabilă de diamant

mi-e frică să mă gîndesc la tine, încerc să fac o sfoară din pașii tăi și să atîrn
în ei, frumusețea e viețașă în tine, mi-e frică
fetița cu ciorăpei albi și botoșei, în ochii tăi s-a scurs cerul
ca o lămîie care s-a sinucis

și viața mea e un abis aproape negru.