Cu regrete în urma-mi
cutreier drumuri vechi,
Aproape, departe,
în stânga și-n dreapta,
Un dans perpetuu
cu strigăte rănite,
Căutându-mi locul
și menirea.
Conturând visuri
pierd om după om,
Iar vorbele mă spintecă;
Plonjează otrava
ce-mi scurge din viață,
Lăsând arzânde cicatrici
și un suflet gol —
Rebut (de om).
Din cenușă, țărână și fum,
apocaliptic tărâm,
Reciclez aripi de fluturi
să zbor spre cer
Și să renasc în taină
ca pasărea Phoenix!