Imperii rotitoare de nori ce fierb amurgul
Filtrează demiurgic un evantai de raze.
Privesc minunea serii ce-mi scaldă-n roz tot burgul
Cu limbi cerești de jaruri și pulberi de topaze.

Supus și calm, pământul se-'mbracă-ncet în umbre.
Prin văi se lasă cețuri pecetluind misterul
Amplificat de glasul unei cuvele sumbre
Stopat de filomele ce-au spart cu triluri cerul...

Ascult privind icoana mărețului spectacol
Cu care-ntregul cosmos vrea azi să mă salute
Și-atunci devin eu însumi un univers-miracol
Cerând Naturii Mame în ea să mă strămute !

Glen Ellyn, 5 iunie 2024