poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-06-04 | |
Negru este cerul – negură văpaie;
Norii de cenușă, groși, îl cotropesc, Cu albastrul palid aspru se-ntretaie Încrustând tavanul domului ceresc. Liniștea se-ntinde până peste poate, E-o tăcere cruntă de-nceput de lume; Revărsate-amarnic peste tot și toate, Lupte-ncremenite par să se consume; Dar, din depărtare, de la răsărit, Griuri destrămate-n scânteieri de gheață Prind să se ridice spre cerul ciobit – Galbenă fâșie, leneșă, se-nalță. Fără adiere, nori se disipează, Bolta se răsfiră-n vis de trandafir, Se răsfrânge tandru peste clipa trează, Din zenitul roșu până la nadir; Două aripi negre fâlfâie spre soare, Vin ca de niciunde, către nord purtate; Le urmează alte pete călătoare Ce se-ndreaptă aievea înspre libertate. O lumină blândă tot îmbrățișează, Ciob de lună clară-n asfințit domnește Și-n văzduhul rece încă mai veghează, Dar orașul iarăși proaspăt se trezește; Bezna și tăcerea sunt deja topite, Este amintirea unei alte vieți, Lumea reîncepe ușor să palpite Repetând geneza primei dimineți. Noiembrie 2023 (cu modificări în iunie 2024)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate