Biciuit de-al nopții foșnet,
Mă preumblu printre vise
Șovăind de asteptarea somnului scăldat de monștri.
Vad năvalnic cum tresaltă din inconștiență morții,
Si-și aduna fulgeratic pașii călători ai sorții,
Care-i poartă in marș haotic,
Prin orașul inundat de vesti oculte,
Astazi nemurirea-i selenara.
Ei sunt liberi să declame,
Vom trăi în vesnicie,
Invierea-i blasfemie,
Iarăși viata-i pe vecie,
Un șirag de armonie,
Într-o oază de beție.