poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 305 .



+ - infinit
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2024-05-30  |     | 



cine e ea, întrebarea care ne face pe mulți să ne punem problema
cine suntem noi cînd ne îndrăgostim,
cine e ea

cînd spală vasele și aragazul în bucătărie
și noi ne întindem ca dulceața de caise pe clătită
cine e ea pentru care construim o stradă din creștet pînă-n tălpi
pe care ea încă mai face autostopul de la neîncredere
la tot ce-ți poate oferi, ea

despre care florile șușotesc între ele că a făcut odată
să înflorească un rodiu care se uscase de iubire, ea
care avea un secret atît de mare
că perlele se ridicau singure la suprafață
să-i cumpere tăcerea

se vorbește mult despre ea, fata cu peruzea, cine e ea
cu ochii atît de albaștri că și albastrul s-ar sinucide de ciudă
și se mai spune că apa e udă pentru că a plîns
odată în ea

fata cu peruzea, cea care a inventat dragostea
fără dragoste, ea
din a cărei urmă de talpă ai bea toată ploaia
și ai răzui strălucirea soarelui din părul ei de cărbune
să o fumezi în drum spre moarte, cine e ea

fata cu peruzea, am auzit că uneori vinerea ies cîțiva morți
la marginea drumului și dacă ea
le face semn, se duc la o cîrciumă să bea
pe caiet pînă se îmbată și rămîn datori
cu o mie de reîncarnări și o viață la care poți visa

fără doar și poate m-am îndrăgostit tocmai de ea
și acum am și eu o față întunecată ca luna
pe care se joacă șah
doar cu piese negre, ca părul ei negru, ca zilele
în care nu e prin preajma mea

nu le-am inventat eu, dar există votcă neagră, psihologie
război, biserică, icter, lumină neagră
sunt pe punctul de a aspira speranța și visul și nu mai zic
încrederea neagră, iar ea rîde

pentru că știe nimic nu e indestructibil
ca piramida iubirii care prin iubire are volumul unei sfere
în afara căreia nu mai există nimic
nu mai sunt prea multe de spus despre fata cu peruzea, +- nimic
dacă universul se dovedește a fi mult prea mic, ea
îl rezolvă cu o mătură, apoi întinde o pătură pentru tăceri și mîngîieri
ea

care a inventat întrebarea
fără răspuns, ea
fără de care iubirea
n-ar mai avea sens.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!