eu mă opresc mereu lângă Cuvânt,
să îl aud cum crește precum iarba,
spălat de rouă legănat de vânt,
să fie călăuză pentru noaptea oarba.

îmi zboară de pe buze Cuvântul temerar,
lumii să-i vorbească în limbajul iubirii,
îmbrăcat în lumină de divin făurar,
să gonească din lume toți zbirii.

Cuvântul e puterea mea mă definește,
în valuri de speranțe îl multiplic,
un templu al minunilor zidește,
împuternicit de soarele mirific.

zi și noapte cuvântul meu trudește,
după legea universului magnific.