Prea mult soare săgetează în această primăvară,

Seceta în verde plânge...

Lămâițe candelează sub șoptiri de frunze și, iară

Crengile-i cu flori își frânge.

Iară, tu te lași ușor pe spate, răsfirată de un vânt,

Dorul din petale-ți curge...

Norii fugăresc picturi pe albastrul din cuvânt, și:

Obrăznicuțo! Ființa-ți murge...

În apusul printre cetini iar, și, iar îmi ești altar;

Credincioasă în secunda

Când acasă doar în tine sunt fidelul tău olar...

Emilian Oniciuc-24.05.2024