poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-05-09 | |
cartiere de iernat
când teama că vei sfârși neștiut ca abatele Faria te înghite de viu zilele se transformă într-un zbor la punct fix peste trup ești atent la orice durere dacă nu ai una nouă te mulțumești cu durerile vechi de încredere doar că schimbi perspectiva ca atunci când ieși în oraș cu un prieten vechi și vezi cât de mult s-a schimbat privești cu alți ochi nevralgia dentară constantă ca anotimpurile îți spui că așa cum există oameni pe care fulgerul i-a lovit de două ori deși sunt șanse de unu la 15.300 există o șansă ca nevralgia să fie de fapt o infecție galopantă și fără să știi o să-ți curețe toate organele mai rapid decât ai putea zice ajunge zilei răutatea ei tot de frica sfârșitului îmbrățișezi răul ca pe o formă superioară de bine și sfinții părinți ai Bisericii sunt de acord că în lipsa răului oamenii s-ar culca pe-o ureche noaptea când îți doarme aproapele te lipești de ușa camerei și asculți ai da orice să auzi dacă sforăie sau dacă tușește nu te interesează că din punct de vedere clinic sforăitul puternic indică apneea severă pentru tine e semnul de viață care te liniștește un mormânt fără felinare e ca o casă fără femeie adevărul e simplu dar îl complicăm să nu ne zburăm creierii: ca vânturelul de seară spre cartierele de iernat ne îmbulzim înspre moarte după ce-am cuibărit în mormintele altora și când ajungem scrâșnim printre dinți sta-v-ar neființa în gât moartea nu vine pâș pâș cum zicea perța ea vine deodată ca fostul coleg de bancă de la Catolic ce mulțumește părinților de vizita neașteptată e mult mai bine acum tratamentul dă rezultate boala e sub control energizantele i-au cam slăbit inima dar cu puțină voință și captopril se va reface apoi se surpă sub ochii lor la ieșirea din secția psihiatrie cum se surpă șoseaua din Reykjavík după fiecare erupție sau ca un reel în care un facocer e mâncat de viu boturi umede îi amestecă măruntaiele cu praful savanei în timp ce colții despică plămânii din care încă mai iese urletul neputinței în fiecare dimineață repeți ca un Majak stricat nu te teme turmă mică păsările cerului nu au grânar crinii câmpului nu țes dar o duc bine mersi atât cât le e dat și nu au nimic de comentat în privința asta ziua se mulțumește cu răutatea ei când cu inimi zdrobite necunoscuții anunță trecerea în neființă a celor dragi mila pentru cei vinovați e doar cruzime față de inocenți masaii cred că primul elefant pe pământ a fost o femeie liberă și nesupusă bătrânii au învățat-o să nu privească în urmă dacă vreodată va părăsi satul în care a văzut prima dată lumina zilei când a venit vârsta de măritiș nu-i plăcea bărbatul ales în semn de protest a privit în urmă când ieșea din sat și s-a transformat în elefant probabil moartea a învățat lecția și-apare deodată când crezi că lumea-i a ta dacă am ști când vine și-am avea timp să privim în urmă la tot ce-am trăit ne-am preface în amintire iar neființa s-ar mulțumi cu pariul lui Pascal
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate