Am pătruns cu gândul în miezul tainelor incredibile,
unde totul e oarecum posibil,
precum în seva Universului fără descifrări
sau poate în exteriorul lui văluros cu descifrări friabile
unde nu aș dori să locuiesc,
deși aș găsi și acolo semințe de visare și de imposibil.
Sub pojghița lui cea subțire, aparent penetrabilă,
am simțit cum se ascund alte universuri pline -
mai sigur, mega-universuri paralele,
cu metagalaxii materiale și imateriale -,
toate polidivine și la fel de poli-infinite...
În adâncul fiecărui strat
am simțit cum, sub el, o nouă lume se deschide,
și cum prin fiecare afundare în acel abis de vis
păream că mă divizez tot mai larg,
atunci, pulverizat, m-am scufundat tot mai adânc
spre miezu-i de foc imaterial,
un miez iluzoriu, cu invizibile pojghițe imateriale deși posibile,
iar la capătul călătoriei
acolo unde se termină absurdul și necrezutul,
am perceput că începe o altă odisee,
și că am intrat într-un alt ciclu ,
cu totul și cu totul inclus într-un absolut aberant.
Pojghița aceea însă e doar un alt prag,
spre nesfârșitele straturi,
unde fiecare abur de vis
aprinde o realitate scumpă și neîncepută,
unde toate noutățile sunt scumpe și neîncepute,
toate dimensiunile sunt pururi de neimaginat
și unde, doar gândindu-le prea mult,
toate, toate m-au extenuat
și m-au amețit, chemând înapoi în ajutor gândul ce-mi explodase,
să mă scoată mai iute la liniștea senină din jur,
de unde tot el m-a adâncit fără să-l mai pot opri...

Glen Ellyn, 27 apr. 2024