Mi-a spus un far de-al mării să cobor o stea până la nivel
De mare
Era foarte întuneric afară, nimeni pe strada întunecoasă doar un bărbat tânăr
Încercam să pun ciclopul la locul lui
Dar nu reușeam
Osia lumii mă speriase digul era mare și lat, pe afară se auzeau pescăruși
Eu am avut în plan să nu doarmă nici stelele
Să le scobor printre peștii roșii să le arăt și lor
Apa
Total dezordine în discurs iar picioarele tale s-au scurtat de la atât de mult alergat
Farurile mării sunt aprinse
Părul meu este dezordonat dar plin de pescăruși cu cercei de aur
Mă lasă
Și așa că te visez, a doua zi se face duminică
E sărbătoare dacă vii
Dumnezeu parcă se lasă de mână, prin alte spații, căutând galaxia
Măcar livezile sunt verzi, cu stele alături prin râuri hârjonindu-se și prin mare
Galaxia nu ne aparține, dar Dumnezeu pământean o caută
Așa că să văd ce spui
Ce spune cercul lumii despre dragoste
Când toate acestea nu contează în noi, numai să ne ținem de mână.