în codrul românesc sunt floare cu renume,
pe petale am scrise legile naturii,
înmulțesc și eu frumusețea în lume,
roua iubirii mele inspira trubadurii.

Mamei Natură îi spun că o iubesc,
lumina mă îmbracă precum o haină,
mi-a dat putere furtuni să răzbesc,
mă hrănesc cu ploaia nu-i o taină.

timpul îmi sporește frunzele de dor,
vântul îmi leagănă corola de petale,
entuziasmul fluturilor îl ador,
lacrimile mele se transformă-n cristale.

mă simt ocrotită de Carpații semeți,
în paradisul meu poposesc drumeți.