poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-24 | | Uneori, mă împiedic de tine prin casă și atunci, să mă iert, deschid ușița de aur a inimii, scot o floare și mi-o întind. Dacă vii pe la mine, prietene, ai grijă pe unde calci – e plin de oglinzi și de cuvinte aruncate la țintă ca niște cuțite. (îi mai zăresc uneori un călcâi, răsărind ca o stea a dimineții). Și dacă mă vezi vorbind singur, te rog, așteaptă puțin! Termin îndată a mă certa și pun de cafea. Știți, stimabile prieten, de câteva vieți, mă găsesc tot mai rar și atunci, ca să coboare în mine, mă cocoț pe planetă și strig: ,,Să ajungi la inima mea, șapte inimi ai a străbate!” Și fix atunci totul se șterge încet – și pe tine am început să te pipăi - la modul pinguin, ca și tine, iubesc. De aceea, propun să ne strigăm în șoaptă unul altuia: ,,Prostule, zevzecule!” Ba tu, prostule! Ba tu, zevzec fără minte! Știi că e ora când ea adoarme profund între noi cu fruntea pe cruce.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate