E umbră-ntrezărindă în minune
Şi soare pe-a sa lună-n vals apasă
În noaptea care-i caldă şi duioasă
Şi pe hârtie nu o pot a spune.

Iubito, poala ta pe-a mea îţi lasă
Şi din amor să ne zidim genune
Iar şoapta să ne fulgere şi tune
Şi să ne facem din visări acasă.

Enigma să ne biruie pe cale
Senilităţii unui plâns precum
Şi să trăim mai multe vieţi letale.

Apoi în clipă vecilor te-ndrum
Åži Domnu-Å£i drege voile-n petale
Nocturnă voce-i de tăceri acum.