poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-13 | |
O pleoapã grea,
fierbinte se-nchide peste vise, topindu-le aripile de cearã. Cobor cu visele-mi rebele, într-un vârtej ameţitor, spre un nadir ce zace în fiinţa mea, acolo, în strãfunduri. E nesfârşitã cãderea, iar întunericul mã latrã şi-mi muşcã alveolele privirii, auzu-mi se loveşte de trepte colţuroase, gândirile se-afundã în dune de nisipuri veşnic mişcãtoare. Şi-atunci arunc pe rând cu sentimentele în hãuri, sã îmi mãsor distanţa prin vag ecoul lor. Rãmâne mutã însã aruncarea, căci sentimentele nu se întorc. Arunc la urmã şi cuvintele. Doar ele mi-au rãmas. Se-ntorc într-un târziu, transfigurate, sublimate, cu trup incandescent. Nu le zãresc decât privirile mirate, arhangheli muţi... Ţâşnesc pe lângã mine cuvintele spre-un cer înalt, ce le aşteaptã, primindu-le cu braţele întinse. Se-mbogãţeşte cerul cu miriade-stele, pe când o pleoapã grea se-nchide peste vise...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate