Pe bolta ochilor cu care privim lumea
Fiecare cuvânt este plutire a unui cocor.

E zborul dintre orizontul exterior și interior
Ce conduce întregul stol plutind ca valul,
Când în vârful cerului, când în urma
Din care prin toate se-întinde.

Ca în bolta ochiului de copil, între adâncuri,
Unde cuvântul e raza care aleargă să prindă
Învierea care îi generează zborul.

Meteor care se stinge trecând aleatoriu,
Plutind din bolta ochiului risipitor
În văzul care-și dorește să fie
Cocorul dintâi începător,
Vârf al întregului stol.