poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-08 | |
Plouă cu cercei pe umerii tăi.
Îi aud cum cad dintr-un alt înalt Și ți se înșiră pe pielea ta fină Ca un sfârc de gând care de curând S-a lăsat lovit de-acel infinit Unde cresc ispite în cer înflorite Și dansuri de stele ce aprind Din ele între goluri sfere. Ca atunci când cu aripa din spate Îmi mângâiai zborul doar pe jumătate Simt cum îmi ștergi praful spre a mă divide Din scoarța ta care în adânc mă-întinde. Pe umerii tăi, ca prin văi finite, Spre îndepărtare coboară cuminte Ascunzând în zare privirea cu care Gândul se visează cerc de amiază Care mă cuprinde în zbor dinainte Cu adânc de ploi îmbumbând cuvinte. Acela cu care lovituri de stropi Prefac carnea apei în valuri și maluri Unde odihnește umbra de cercei Care se întinde pe umerii tăi. Ochii ce din gând, ca al apei vis Devenit abis, rostogolesc tulburi Unda din care circular le cresc Sfârșiri singulare de iris ceresc. Gol universal care în lumină Din întinderile unde se visează Pe umerii tăi, îmbumbiind cerceii, Rădăcini de umbre în ei încrestează.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate