Nu mai săpa cu degețelele tale subțiri și finuțe, în pământ
IonuÈ›
Căci nu așa crește ciocolata și nu așa vine tata vineri înapoi
La maică-ta prea săracă...
Voi aveți apartamentul cel mai mic, de pe scară
Nu aveți chei de mașină
Dar vă iubesc
Banii sunt foarte puțini, și maică-ta plânge cu sânge
De aceea, stai tu, acum, aici
Cât maică-ta plânge cu sânge

Pentru o dragoste care înseamnă că ea a obosit prin casele mari ale celorlalte și ale celorlalți și s-a spălat cu banii pe frunte, i-a urât, îi era sete, da, a băut apă
Vezi ce vers lung, IonuÈ›...
Nu au uns-o, cum s-o ungă pe frunte, apa numai unge, apa, și spală
S-a spălat, cu apă, fruntea ei dezamăgită și lată
Cât maică-ta plânge.
Îmi vând
Tot cu poșetele pe lângă mine, am una portocalie, am mai multe și micul parfum de ulei
Avuția
Și o prefac în lapte și corn
În straturi de ciocolată, în pământul gras, mă prefac Mă fac maică-ta să îi șterg sângele de la ochi, cu grijă
(Micul meu parfum... Doar o sticluță, de ulei, am.)
Mie nu îmi trebuie dragoste căci nu cred că îmi trebuie tu să fii liniștit
O fac țară nouă
Dragostea ta, IonuÈ›
Țară nouă
O fac ca o războinică numai să lași cu degetele din pământ
O să îți iau ciocolată întreagă
Chiar mâine
Una întreagă, cât țara mea cu bazele-n zer
ÃŽn rest, eu nu pot... nu pot...

Nu pot...