poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-02-28 | |
nu știu ce vreau, sunt aproape sigur că nimeni nu mai știe
viața e plină de conjuncturi de care fie profiți, fie nu cum se mai zice, ăsta e trenul, te urci sau nu, chiar dacă nu știi unde duce cum spunea seneca, suntem muritori în fricile noastre și nemuritori în ceea ce ne dorim. fericirea nu este despre ce-ți dorești, ci despre ce ai și din punctul acesta de vedere pot spune că sunt un om fericit chiar dacă nu am nimic, nici nu-mi doresc nimic sunt pe platfusul marilor speranțe e suficient că gîndesc și asta înseamnă că trăiesc. cît erau ei de mari și de puternici, nefilimii au dispărut în timp ce noi, lăcustele înfometate ne-am înmulțit atît de tare că mintea a ajuns un lucru scump, dar care se vinde ieftin că nu e căutată. nu-i de mirare, dragostea, neprețuita, se cumpără dintotdeauna și cum spun cîntecele, lumea nu mai crede în dragoste. uneori mă simt ca un nefilim, stăpîn peste pajiștile mele pe care cîntă toate păsările din lume, îmi fumez țigara, îmi beau votca și mîngîi iarba să nu crească tristă, aici iarba crește în afara timpului la fel ca tine, care ai crescut în afara memoriei mele la fel ca tine, cu frumusețea ta care umple ce nu pot vedea. pe cîmpiile mele adun roua în fiecare dimineață să îți pregătesc o baie fierbinte, adun polenul pentru bătăi ale inimii care pot atinge, și pictez în fiecare zi florile în altă culoare să fii mereu nouă, să fii mereu uimită de cum ai fost ieri și cum ești azi. azi am sculptat din piatră un pom și pomul a făcut fructe bune de mîncat. uriașii au dispărut demult, dar în bucata asta de lume îmi trăiesc viața singur desigur, în speranța că vei veni și tu. nu-ți face griji, sunt îndrăgostitul fără speranță în visele mele miroase a brad și zăpadă, a nisip și a mare o mare atît de lină și de albastră încît pare că timpul a adormit și nu vine nici o corabie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate