ÃŽn vraja grea a stelelor ÅŸirete
Alunec ca-ntr-o moarte tăinuită
Averi de taine îngerul imită,
Lumina-i rară, umbra s-o îmbete.

Tăceri străpung în zarva adormită
Şi veci se scriu în clipei alfabete
Cu întrebare-ating mistere-ncete
Fiori în gând acelea să-mi trimită.

Icoană fum zideşte din ţigară
Şi e şi frică-n pieptul meu puţin
De-al nopţii basm strigoii mă legară.

Pe foaie se întinde debreţin
Sonetul însă n-are tren în gară
O insomnie doar, atât obţin.