poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-02-25 | |
poezia se așază
ca un papagal pe umărul poetului și-i șoptește EU TE-AM FĂCUT EU TE OMOR poeții adorm cu robinetul deschis cu aragazul și lumina aprinse nu le pasă fiecare pădure are uscăturile ei și uscate au fost foile pe care ne-au întins ca pe-un pate de ficat așa sunt poeții smulg săgețile cuțitele săbiile din carne și fac un aluat moale pe care să-l poată gusta tot muritoru’ versul care n-a venit pe lume sforăie în creierii poetului nimeni nu va fi vindecat de insomnie până nu va scoate toate măruntaiele dinăuntru până nu se vor așeza organele la loc așa cum le-a lăsat Dumnezeu poeții lasă ferestrele deschise iarna mestecă aerul greu de țeavă de eșapament de parcă ar pune ceva la cale să salveze lumea sfârșitul este întotdeauna aproape moartea se așază peste pieptul lor ca o placă de beton cu care ar vrea să facă dragoste din poetul strivit iese tot ce e mai bun și curge mai departe un izvor plin de pește care poate va salva câteva vieți din poetul sfârtecat ies oamenii precum animalele domestice din casă direct în sălbăticie și cred că pot supraviețui din poetul măcelărit ies copii ca dintr-o carte care nu a fost deschisă un cutremur trezește toate hoiturile la viață o lamă tocită se-nvârte pe tendon uciderea poetului este singura crimă care nu se pedepsește
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate