nu, nu cu o nevăzătoare, ele nu-s oarbe.
cu cineva care nu vede nimic din tine, nu vede ce inimă ai, ce ficat, ce gîndire
cineva care nu vede cît iubești, cum, cum îți tremură buza înaintea unui sărut
sau genunchiul cînd îl apeși în podea ca să faci pasul, cum să te căsătorești
cu o oarbă care nu vede că tu ești pe iubire și adevăr, ea pe modă și unghii, pe mall și pe firme

tu spui că cerul se coace ca o pîine, se umflă și are miezul cald și gustos
că pămîntul e mustos și plin de vise la fel ca vinul, dar ea e oarbă,
ea cînd pășește nu știe daca e iarbă sau heroină, nu știe dacă e cer sau pămînt
deși eu am un picior în cer și unul în pămînt și dacă fac un pas
mă îngrop pentru totdeauna în ochii ei.

te-ai căsători cu o oarbă?
repet, nu cu o nevăzătoare, cu o oarbă foarte foarte frumoasă că dacă
ar face o operație estetică și-ar strica frumusețea ei de nedescris
ți-ai scoate ochii doar ca să ții minte frumusețea ei?

dar dacă o nevăzătoare ar avea sufletul atît de frumos precum cîntarea cîntărilor
și tu ai greși iar ea și-ar opări sufletul cu greșeala ta, ți-ai tăia sfîrcurile
ți-ai tăia organul sau mâinile să-ți recunoști greșeala?

cît de mult om este în tine să spui exist cu adevărat pentru oameni adevărați
și să te căsătorești cu o oarbă, nu cu o nevăzătoare, să o cari în spate toată viața
și să numești asta fericire? și dacă la un moment dat ai șchiopăta, nu din cauza
unui sărut, ci de la o săgeată, crezi că te-ar căra ea pe tine?

orici iepure își roade laba să fugă din capcană, unii țin lăbuța la oglinda din mașină.
dar tu, tu cel cu laba mușcată, ai iubi în continuare o oarbă?
dacă n-o iubești, înseamnă că iubirea a fost mereu o minciună pentru tine,
și orbul ai fost tu.