viaţa mea s-ar derula firesc pe pânză de n-aş sta
în dreptul proiectorului cu încăpăţânare
merg pe o margine
în stânga e visul în dreapta realitatea
în punctul în care ele se îmbină perfect
surprind magia
conştientă

+
aici pe pământ însemn doar calea prin care spiritul meu ispăşeşte nici măcar nu ştiu dacă ispăşeşte ceva să spunem doar că se curăţă sunt o mizerie a spiritului meu
el foloseşte tot creierul acesta din care eu nu am voie
eu însămi sunt un păcat MI şi când mă voi curăţa voi muri
bineînţeles că nimeni nu s-a mai întors devreme ce

 locul acesta există numai în conştiinţa noastră

suntem nişte cuticule crescute pe unghiile universului
de aceea înainte când lumea îşi mai amintea
se făceau glume când murea cineva lumea se bucura se ştia
ce
înseamnă viaţa aici

+

ştiu atât cât mi-am dat voie să ştiu poate că beţivii aparţin de fapt
unor spirite mult mai dezvoltate care au ştiut să îşi interzică
orice legătură cu existenţa reală poate că nebunii
aparţin lumii de mijloc
ei trăiesc magia numai noi nu înţelegem
de fapt nu e nimic de înţeles MI
lucrurile se înţeleg înăuntru
singure

+

aici sunt partea vinovată a existenţei mele
mă întrebi ce este gândul fiindcă vrei să ştii ce
putere ne leagă
mai presus de noi este spiritul MI
poate că simţi gândul lui ca nişte replici
sau numai nişte amintiri îngropate
demult
poate că gândul este ce ne dăm voie să facem
independent
dar spune-mi mai întâi de unde ştii că gândul acesta este al tău

TĂU de pe pământ sau TĂU de unde

+
mă simţi în tine şi te întrebi de ce
poate că acolo unde existăm cu adevărat
chiar sunt MI
poate că acolo de unde venim avem nevoie de o delimitare să nu ne mai întindem
e greu
să porţi un univers în piept
aici
avem doar trupuri