poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-23 | |
ce nu se știe despre mine e faptul că eu ies din ființa mea
ca un glonte julit de gjinturi și vin către tine să ne unim simțurile nu sentimentele ca la un supermarket cosmic unde în spatele unei cutii de înghețată mai e o cutie cu înghețată și în spatele unei stele mai sunt o mie de stele de fapt suntem în dialog ca două șosete în mașina de spălat la o mie de rotații pe minut oare tu ești perechea mea și tu ești de bumbac eu tot din bumbac găurit în călcîi și pare că niciodată șosetele nu se usucă nici la fel nici suficient pentru că mi s-au uscat ochii în lipsa ta și acum îmi plîng picioarele cînd eram copil prindeam gușteri pe care îi țineam pe balcon în borcane de sticlă și n-am înțeles de ce au dispărut că doar pusesem și capace apoi am aflat că fusese mama și prima mea lecție despre libertate pentru că nu văzusem încă primul mort mai tîrziu a venit the lizard king și soarele părea mai aproape cînd aprindeai un chibrit și dădeai drumul la țigară pămîntul se făcea nevăzut cînd stăteai cu fața spre cer și era o singură țigară și un plămîn comun prin care ne uneam visele și-mi închipuiam că suntem pe plajă și ne unim paiele într-un cocktail exact cum ne-am atinge picioarele de pacă vorbim limba stranie a cozilor fără șopîrle sau culorile unor cameleoni rămase fără cameleoni două pînze care se pictează una pe alta ca două foi dintr-un caiet ud există o parte ascunsă a iubirii pe care probabil n-o vom cunoaște pentru că pare imposibil ca un singur gest să cuprindă în el toată iubirea o singură atingere chiar și în moarte cerebrală îi strigi numele iar din ultima bulă de oxigen care se sparge în sîngele tău se aude cîntecul pe care îl urmezi pînă la marginea întunericului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate