poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-20 | | inima stă într-un scaun cu rotile cine a rupt pozele copilăriei și le-a înghițit? mă las de fumat, de fumat, de fumat aș vrea să merg în Italia (dar ești în Italia!) nu, nu, aș vrea să merg acolo în mine s-a refugiat victima unui asasinat a unui abuz sau a unor false aplauze, totuna delir drogul meu sfârcurile scări rulante cubice pentru firmituri de amintiri cine mă bărbierește pe sub piele? părul din ceasornic e prea creț sau încâlcit bărbierul Hitchcock, un prunc răzgâiat, călugăr acum, la intrarea în metrou: știi? fumam mohorul cosit de potrivnici în pășunea copilăriei – un fel de candid camera mă surprindea! mă las de băut, de băut, de băut aerul ăsta rece, păstos țânțarii vomită pe oglinda wc-lui din gara niciunui tren sângele supt păcatele aleargă speriate, mă depășesc, ajung înaintea mea în Italia era cât pe ce să parcurg pieziș un infarct scap sărind de la fereastră, aici pe acest câmp pustiit din sfârcuri țâșnesc lacrimi rotunde și vii mai vii decât am fost sub craniu se insinuează vinovăția deși mă știam ne ne... vinovat? amprentele mele au rezultat la analize un altul la autopsie pe biletul înnodat pe degetul mare de la piciorul stâng e scris nume de femeie pe sticla ochelarilor mei niște gheare desenează o hartă Italia, ba nu... diluviul se întâmplă sub pleoape, iată-l, Noe este sarea din lacrimi niciodată plânse, Noeee!... oeeeee! ...o,e! nu e mă las de sex, sex, sex și focul aici își ascunde izvorul un șirag de cârnați îmi atârnă de gât ca un ștreang sau trofeu pe fiecare cârnat e tatuat rânjetul celor bănuiți prieteni îmi voi coase buzele, degetele care știau scrie, pleoapele nu Italia este o himeră trecută pe hârți de pirați, hai acasă! pleoapele sunt vinovate, să le răstignim! – strigă mama, halouri ea mă strigă, e doar o virgulă pusă între subiect și predicat restul femeilor au chipul ceramic inima îmi ghicește zvâcnind în palmă destinele trecătorilor mă ascund de mama într-un cuptor – și mă visez la plajă pe litoraluri italice – bănuiții cârnați ies gata fripți mi-e sete mi-e sete de somn și-amnezii pe scări rulante, pe contrasens trec femei fără sfârcuri dopuri fără sticle, albii fără ape mucuri stinse de un călcâi achilean pe macadamul retinei și... Noe, iată-l, voluntar îmi duce gunoiul... cutia neagră a minții smintite de întunericul vrac se sparge pe tălpi țărâna descifrează poezia neîncepută aplauzele se mută în ecou pentru ambreiaje și frâne, toate frânele dedicate scaunului cu rotile din inimă nu am iubit niciodată, niciodată, niciodată din cutie țâșnesc dezmințiri fake news, fake news... scările rulante o iau obosite pe scări arca poate că a ajuns în Italia și fără Noe (porumbel trădător!) obuzele fac balet pe o scenă improvizată – nările oricui din viori țâșnesc gloanțe sticloase lingurile se prefac în rachete intercontinentale globulele albe de spaimă se pitesc printre crăpăturile venelor aruncătoarele de flăcări destupă sticlele de champagne guvernele măresc exagerat salariile uzinelor goale pe străzi se-mbulzesc tot mai multe țeste rase alungate din spitalele bombardate cu moș-crăciuni dezertez, dezertez, dezertez dar unde? patul puștii este conjugal pernă e nourașul în care mă visez pâine sfârtecate degetele arătătoare cad cu grindina sun la prima ușă iertarea nu-i acasă nici casa nu-i acasă, nici firescul război cine locuiește aici? Hei! Noe își ține respirația – înfulecase porumbelul cu fulgi cu tot nudă, arca răsuflă ușurată, pfiu! rotile de scaun, smulse, imită aplauzele prin fumul regent se zărește abia ecoul infarctul a venit prea târziu nu-i nicio inimă să-l îmbrățișeze cutiile toracice golite fac nonșalant promenade limbile nu mai știu nicio limbă nici tăcerile nu mai sunt precum odinioară ah, de-aș fi iubit, să fi iubit, iubit... delirul se spulberă, deschid găvanele ochii, plecați de multă vreme, se uită se tot uită în alte părți despre care nu are rost să... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate