ursulețul de pluș n-a avut de la început un singur ochi
dar el mai încape încă în paltonul cu pătrățele
păpușile nu mai fac injecții
și pe lună mai aselenizez doar cu privirea
nu mai plimb bondari legați cu ața de picior
mă tîrăsc încet în derivă

cum aș merge pe bărci scufundate
ce-mi iese cel mai bine e să fac paharul să aterizeze pe masă
gol ca o viață în care nu bei
și nu-ți mai aduci aminte de nimic
nu mai am nici măcar un pix pe care dacă îl întorci
se dezbracă femeia

am vreo trei pungi de gunoi pline cu sticle și nenumărate scrumiere
cînd aerisesc dimineața viața mea se duce pe geam
din mașină mi-a rămas doar cheia și dorința
să fi făcut măcar o dată dragoste pe malul mării
să închizi ochii în brațele mele cum ai scurtcircuita toate stelele

am observat că îmbătrînesc cu toate că nu mai trece timpul
nu mai există schimbare
totul rănîne la fel asemenea cuvintelor dintr-o carte
se schimbă doar mintea ta care la fiecare recitire înțelege altceva
așa se întîmplă cu amintirile

fiecare ploaie e alta efectul e același
îmbrățișările însă rămîn toate în tine
uneori cînd te privești în oglindă le vezi pentru că sunt nemuritoare
nu îmbătrînesc niciodată
chiar dacă le mai coși nasturi în loc de ochi și
chiar dacă din două poți face una cu vremea numărul lor
rămîne constant

mai puțin cîrciumile în care în fiecare an vezi tot mai puține fețe cunoscute
șireturile se îmbată mai tare decît tine și uită drumul spre casă
nici nu are importanță la cîte ai băgat în tine
ar putea face o bombă atomică sau ar rescrie tabloul lui mendeleev
îi spunem viață
îi spunem iubire
pentru că ne-am prăbușit măcar o dată

cine n-a învățat vreodată o pasăre să zboare
n-a zburat nici el însuși.