poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-12 | |
pe satana l-am cunoscut prima oară
cînd aveam trei ani și am fost în prima mea comă alcoolică am mîncat vișine din vișinată pînă cînd hypnos a fugit de lîngă mine și damigeană iar eu am stat în spital vreo două zile apoi satana a tot apărut în preajma mea păream candidatul perfect, un fel de șef de promoție la materia degustă, degustă, degustă pe săturate încît și acum sunt convins că am dobîndit o eleganță anume în a îmbrățișa paharul cu degetele, de a-l duce la gură și a sorbi ca un rege peste regi am aproape 50 și lucrarea domnului s-a înfăptuit prin satana, sunt singur și iubirea a fost mereu un accident cu peste o sută de mașini înfipte una în alta pe autostradă și chiar și atunci cînd am fost la biserică a venit o măicuță cu broboadă la mine și mi-a întins un pahar ia maică și bea, că e de sufletul lui și așa parcă am trecut o jumătate de lume în bunătatea de dincolo am învățat să dorm în picioare și mereu am mers ca pe sîrmă cele mai frumoase curcubee au fost petele de motorină de pe asfalt care apăreau la capul meu ca o aură prietenul meu de o viață a fost mendeleev care a stabilit tăria de 40 de grade la votcă dar partea cea mai frumoasă din viață a fost faptul că m-am ales în timp cu capacitatea de a bea chipurile oamenilor că am ajuns să mă îmbăt cu atîția bărbați sau femei încît nu mai știam cine sunt le sorbeam chipurile pentru că nu mai știam cine sunt și îi vedeam pe toți în oglindă mi-e sete, ne e foarte sete, spuneau și nu-mi permiteam să se usuce vreunul nu am fost niciodată singur cu paharul sau sticla în față și am răspândit ndit peste tot pe unde am fost zîmbetul de fericire al barmanului că m-a servit și nu am plătit. și uite acum, în data stelară în care paharul de pe masă are greutatea în plumb te văd cum rînjești și zici că e momentul să ne oprim încotro, satană e timpul să mergem acasă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate