poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-10 | |
cum îi spunea cioran lui ionesco, atunci cînd începuse să bea
ieși din infernul acesta, alcoolul e diabolic. tot așa am întîlnit și eu o mulțime de filosofi care îmi vor binele. dar eu știu clar, ce nu te învață filosofia, te invață viața, iar unde viața dă greș te învață alcoolul. nu minte, nu te părăsește la greu cere loialitate și rezistență și adevăr, te învață să-ți întreci limitele. îți trebuie o motivație solidă să bei, un scop. și nu depresia, cei care beau de necaz nu sunt autentici, ci doar prefăcuți, delăsători și leneși. așa spunea apollinaire, sunt liber, mi-a murit nevasta pot trage în voie la măsea. alcoolul trece, iubirea rămîne. de obicei îți rămîne ție, pentru ea iubirea e doar un joc social sau o apucătură de pisică jucîndu-se cu orice se rostogolește. tu îi privești chipul în pahar și pentru o vreme îți acoperă golul. să te îmbeți cu iubire e cum te-ai îmbăta cu fulgi de zăpadă. nu bei pînă la pierderea demnității, dar cînd iubești, faci asta. în orice caz, îți poți bea banii și mințile apoi dormi neîntors. nu-ți poți bea iubirea, depre ea poți spune că e o cădere nesfîrșită cu liftul, atunci cînd ea pleacă și știi foarte bine ce frumoși sunt oamenii care pleacă. și chiar dacă speri măcar să se oprească în iad pe măsură ce suferi îți dai seama că picajul acesta infinit e iadul. și cum minus cu minus dă plus, iad cu iad se face rai. o sută îți crește pulsul, iubești mai mult, o simți atît de aproape încît crezi că o poți săruta. dar ea e în altă parte, cu altcineva și tu bei pentru fericirea ei. așa e iubirea. privești pe geam lumina înghețată, derschizi fereastra să unești frigul din tine cu cel de fară tragi dintr-o țigară ca într-un sărut în care buzele ei îți suflă o fărîmă de viață în piept, acoperind moartea cu o peliculă cianotică albăstrie. e atîta iubire în tine încît și dacă te-ar găsi mort ai părea atît de viu încît și în lacrimile care îți îngheață pe obraz se vede conturat cu migală chipul ei. și bei, mai bei un pahar să ai de unde plînge lacrimile te sculptează ca niște ghețari să fii portetul celui care nu a mințit niciodată în dragoste să iei păsări înghețate în mînă, să sufli peste ele apoi să le privești cum zboară bete de fericire.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate