zăcând în ghiocel pe drumuri ante
în piele cu petala să ne doară
cresc flori din iernii gheaţă de comoară
ferestrele-s grădini cu diamante.

şi-ai zice-n geam că nu cunosc să moară
pe văz cu vis hălăduind şarmante
ca-n haz divin alcătuit de Dante
legate-n veci de-a Ariadnei sfoară.

corola li-i un abur stins ca-n piatră
şi clipa li-i al nemişcării isc
eternitatea-n basmul lor le latră.

privindu-le o criptă-n mine risc
precum povestea-mi susură pe vatră
că-i a zări ca-n ochi de vasilisc.