Croieşte-mă în linii consistente
Să nu m-atingi cu mâini indiferente
Îmi dai în nopţi lungi vise consecvente
Când te arăţi mereu doar pe fragmente
Sunt două trupuri, două monumente
Al meu, al tău, fără considerente.
În întâlniri din nopţi cu stele lente.
Noi, două inimi cu direcţii-adiacente,
Două buze şi doi ochi ca semnalmente,
Timpul şi spaţiul dintre noi absente
Nu poţi fi tu cel care face fente
Ştiind că eu trăiesc din sentimente,
De iluzii monumente...
Nu cer, nu vreau s-aud de argumente
Şi de idei, gânduri demente
Că dragostea e din sertarul condimente,
De la departamentul asistente,
Că este lux de visuri imanente.
Nu vreau la ipocriţi abonamente,
Ci din iubire sa-mi plătesc la viaţă rente.
Acestea sunt din cele inerente,
Hai să fim pentru suflet alimente,
Să ne iubim literalmente!