poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-12-31 | |
..3, 2,1,0, cineva fericit sau poate nu, iubit sau poate nu, numără sonor, implacabil şi ireversibil secundele unui sfârşit de alt început; artificii, şampanie, euforie goală;
de la etajul 1000 al minţii tale totul pare mic. Mai jos, mult mai jos, respirările curg la fel, poate puţin ruginite - un slow motion ireal prin care simţi că nu ai nici un rol. Oamenii râd, oamenii plâng, unii pentru alţii alţii pentru unii, dar mai ales pentru propriul ego. Tu nu mai ştii dacă Piaf a existat, "je ne regrette rien" se învârte în buclă, nici nu-ţi mai aminteşti cum e să te faci că trăiești, dansezi tăcută în tine, pe poante, doar aşa ca să faci ceva cu disperarea care urcă, urcă, urcă...Din când în când priveşti în jos, spre nimicnicie. 3, 2,1,0... Eu sunt doar o rugă rănită la amin, nimicul din suflet m-a cotropit. Îţi scriu din turnul Apocalipsei, pe aici nu mai sunt Oameni, iar bătălia asta din mine nu are încă un final previzibil. Porumbeii mi-au zburat spre infern, fluturii mi s-au sinucis, larve. Rămas singur zidesc prăbușiri din dureri, amintiri şi din frică. Timpul s-a îmbătat cu nefericire de mere și merge de-a-ndoaselea. Dumnezeu se vede alb negru, are mâinile ocupate cu un bigbang nou. Să mă ierţi dacă te-am iubit mai mult decât mi-a permis sufletul, n-am știut ce să fac altceva cu mine. Îţi scriu așa de dragul trecutului, dar nu știu dacă ai supraviețuit în mintea mea antrenată să uite. Prin mine nu mai trece nimeni, cred că nici nu ar avea de ce. Trestiana, Cerul mi-e-n flăcări, parcă ar fi un revelion galactic și te-aș întreba, te-aș săruta infinit, dar moartea a început mai devreme decât se preconiza în biblie. După ce mă citeşti, oriunde ai fi, stinge ultima torță, aprinde apoi liniștea.Te voi auzi. Să mă crezi pe cuvânt, păsările nu mor pe pământ…. Eu ştiu că încă nu m-am născut, iar cei nenăscuţi nu pot fi îngropaţi… Păsările au morminte pe nori, sau chiar mai departe… Să mă crezi, să nu mă uiţi în cuvânt, păsările se-ntorc întotdeauna… Eu ştiu că încă nu m-am născut, sunt o păsăre fără picioare, zbor doar în inima ta. Pământul e doar un vis. Să mă crezi, nu te opri în cuvânt, păsările nu mai mor demult pe pământ ci mult mai departe…Naște-mă. 3, 2, 1, 0 Happy New Hell!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate