Oh,tu,dragostea vieții mele….
Ce-mi ofereai iubirea în catrene,
Ce m-ai făcut sa simt a inimii cangrene,
Astăzi nu-mi mai pot scoate din minte acele refrene.

Mi-e atât de dor de tine și de noi..
de ochii, nasul și ale tale buze moi.
ce asemenea-i un lup însingurat,
inima-mi firavă din trup, tu mi-ai furat.

Mi-e dor de ochii tai cuceritori,
Pe care astăzi i-ai făcut atât de-otravitori.
Mă uiți adesea-n ale tale teancuri de hârtii,
Pe care văd adesea doar cuvinte ale noii poezii.

Mi-e dor de-a ta stransă îmbrățișare ,
Care mă făcea mereu să uit de câte-o supărare,
Iar astăzi sunt doar eu, o simplă fetișcană,
Sorbind ușor din poza de pe acea cană.

Mi-e dor de-al tău râset simplu și obscen,
Care astăzi mă face să mai scriu doar un ultim catren,
Care ieri mă urca sus la stele,
Iar azi mă face să mă uit de jos la ele.

Mi-e dor să uit de tot și toate,
de griji, foame și societate,
Să stau întinsă-n ai tăi ochi albaștri,
Să mă prefac că astăzi nu m-ai făcut dezastru.

Mi-e dor să-ți scriu si să vorbesc cu tine,
Să ne afundăm în orașe bizantine,
Să fugim în largul marii liniștite și umile,
Să-mi mai săruți atât de tandru ale mele buze fine.

Mi-e dor de tot ceea ce tu erai ieri pentru mine,
Iar azi ești doar o simplă doză de amfetamine,
Pe care ușor o duc la ale mele buze pline,
Care de azi vor deveni doar două microcristaline.

Mi-e dor să aud cum la ureche îmi spui intens,
Oh,iubito,cât de mult eu te iubesc,
Să mă apuci de talia mea ondulată,
Și să-mi mai spui ca nu mă vei lasă, oh,niciodată.

Mi-e dor să-ți simt a ta gură înfierbântată ,
Pe a mea frunte-ncăruntată,
Să-mi ștergi recile și-amarele dureri,
Pe care azi tu deloc nu vrei să le acoperi.